0

Vinurile de soi nu se găsesc la supermarket!

Posted by Javra on February 20, 2016 in Articole |

Mulți amici știu că sunt antialcoolic, deși apreciez un vin vechi bun. În plus, apropiații știu că cel mai bun vin pe care l-am băut era alb, dulce și uleios. Cum beau rar, îmi permit să cumpăr uneori o sticlă de vin, dar nu de la un magazin oarecare, ci de la o cramă renumită. Vinurile de soi nu se găsesc la supermarket. De curând am aflat că se pot găsi și pe net.

În aceste condiții, prietenii știu că la mine pot bea un pahar de vin de colecție, nu o poșircă la 2 litri. Pe vremea Împușcatului, lângă gara Basarab era un vestit magazin de băuturi alcoolice, la care veneau să cumpere oameni din tot Bucureștiul și chiar din localitățile limitrofe. În fiecare zi, era coadă “la Ștefănescu”, cumpărându-se vin vărsat și țuică. Băuturile lui Ștefănescu erau foarte apreciate.

Magazinul avea în vitrină un butoiaș frumos. Eram copil și taică-miu s-a dus la vinăria lui Ștefănescu, în preajma Crăciunului, și a acceptat să-l însoțesc. Pe atunci locuiam în apropierea Gării de Nord. O luam pe jos pe Calea Griviței și în 10 minute ajungeam la magazin. Am stat la o coadă respectabilă, dar tata era mulțumit că luase 5 litri de vin.

vin-logoÎmi amintesc că între Crăciun și Anul Nou a venit la noi un prieten de-al tatălui meu și eram cu toții la masă. Tatăl meu se lăuda cu vinul grozav de la Ștefănescu, iar oaspetele a sorbit puțin din lichidul rubiniu și a spus:

– E foarte bun! Apoi a adăugat: Atât că-i contrafăcut!

– Cum să fie contrafăcut?! a făcut taică-miu, oțărât.

– Ăsta-i vin din rumeguș și spirt alb. Pentru gust și culoare, are niscai ierburi și coloranți…

– Fugi de aici, că te-ai îmbătat! a spus tata, înciudat.

– Coane, ăsta-i vin pădurile noastre, nu din podgoriile românești! decretă oaspetele. Hai să-l probăm cu bicarbonat de sodiu!

Mama a adus un borcănel cu bicarbonat, iar oaspetele a adăugat în pahar o linguriță de praf. N-a mai amestecat, că vinul frumos, rubiniu, s-a și transformat într-n lichid dubios, incolor, pe fundul căruia se depusese un precipitat închis la culoare.

– Uite, coane, ce vin e! Chestia asta nu-i din struguri, ci din pădurile noastre, cum ți-am spus! a făcut oaspetele.

Restul vinului a ajuns la canalizare, iar pentru Revelion tata a cumpărat o sticlă de vin de masă. (Eu îi spuneam vin de scaun.) După vreun an, Ștefănescu a fost arestat fiindcă producea și comercializa băuturi alcoolice denaturate. Cică butoiașul din vitrina magazinului său era plin cu bijuterii, iar Ștefănescu a primit o condamnare grea.riesling-italian-an-recolta-1963-1-472

Taică-miu și prietenul lui comentau că asta-i o măsură prostească și că lui Ștefănescu trebuia să i se doteze un laborator cu tot instrumentarul necesar pentru a scoate noi soiuri de vin “din pădurile noastre”. În 1984, după acest caz real, Geo Saizescu a făcut filmul Secretul lui Bachus, cu Ștefan Mihăilescu-Brăila în rolul lui Ștefănescu.

De atunci, cu toate că nu sunt băutor (sau poate tocmai de aceea), știu să apreciez un vin natural și, cumpărând rar băutură, îmi permit să iau ceva bun, chiar dacă e mai scump, cum ar fi o sticlă dintre acele minunate vinuri vechi, care ar trebui să se bea cu pipeta, cum spunea cineva. Așa am procedat de ziua lui Liviu, un prieten căruia i-am făcut cadou o sticlă de vin din recolta lui 1963, anul nașterii sale.

Era un Riesling italian, făcând parte dintre vinurile provenite din podgoria Miniș – Maderat, produse între anii 1944 și 1999, păstrate în condiții specifice. Nu pot reda în cuvinte uimirea și plăcerea lui când a văzut ce era în cutia pe care i-o dăruisem. A fost prima și singura dată când am văzut că ochii umani pot sticli de emoție! A fost ceva imposibil de obținut voluntar: pupilele i s-au mărit ca prin minune și parcă au scăpărat!

A şi făcut un selfie cu telefonul mobil, în care apare doar capul lui lipit de sticlă. Numai pentru o aşa fază şi merită să-i cumperi un astfel de cadou unui apropiat. Liviu s-a gândit bine dacă s-o destupe sau s-o pună la păstrare, culcată într-un loc întunecos. Mi-a explicat doct că așa trebuie păstrat vinul vechi, astfel încât lichidul să țină pluta dopului umedă. În caz contrar, pluta s-ar usca, ar pătrunde aer în sticlă, iar vinul s-ar oțeți.

De aceea, vechii viticultori chiar smoleau gura sticlelor în care turnau licioarea. Sărbătoritul a șovăit și, în cele din urmă, a pus sticla în cămară, râzând, precizând că acela e un vin de colecție și nu merit să destupe sticla, fiindcă ar strica orzul pe gâște…

Dar de Zifeteasca-regala-an-recolta-1960 (1)ua Îndrăgostiților, soția mea mi-a dăruit o sticlă de vin de colecție de pe Vinuri pe net, o Fetească Regală din 1960, frumos ambalată. Mi-a făcut o surpriză extrem de plăcută. Așa se face că, de curând, am băut un pahar de vin de colecție, extraordinar de bun.

Era un vin alb, dulce și atunci când l-am turnat în pahare, a curs șovăielnic, părând a fi onctuos. Licoarea avea un parfum dumnezeiesc. I-am spus soției mele că marile minți gândesc la fel. A râs încetișor și a sorbit prima din vin.

Comments

comments

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © 2012-2016 Javra All rights reserved.
This site is using the Desk Mess Mirrored theme, v2.3, from BuyNowShop.com.