Fără să vreau să fiu nostalgic, voi începe cu deja celebrul “pe vremea mea“. Atunci, jocurile erau câteva, pe care toți le puteau juca. În casă jucam “Nu te supăra frate” sau “Țintar“, iar afară… aveam câteva jocuri. Și ce frumos era când ne strângeam toți copii să încingem un “Pac-Pac”, un “Rațele și vânătorii“, “De-a v-ați ascunselea“, “Țară, țară, vrem ostași” și altele de genul ăsta.
Și pot spune că am avut o copilărie fericită. Intrasem în polemici cu cineva care mi-a spus că am avut copilărie chinuită, că ce joacă era aia, acum e frumos să fii copil, numai cu nasul în tablete și monitoare. Mă rog, dacă pe el așa l-au îndoctrinat americanii, să fie dependent de gadgeturi, cine-s eu să mă opun planului lor de anihilare?
Da, am luat-o razna… Sau poate nu. S-a mai vorbit de teorii ale conspirației care, până la urmă, s-au dovedit a fi adevărate.
Și dacă tot am vorbit de copii, hai să vedem cu ce se pot juca ei acum. Sunt destule jocuri gratuite pentru copii. Unele dintre ele chiar sunt educative. De exemplu, ce-mi place mie sunt alte jocuri de fete cu ferme (pentru că tot sufăr că din “Grânarul Europei” am ajuns în halul ăsta și cel mai bun cernoziom din Europa zace nefolosit). Și de ce fetele? Păi cine se pricepe mai bine la gospodărie decât femeia? Bărbații… dacă e să te lași în baza lor, poți muri de foame, în timp ce ei “își îneacă amarul” la crâșmă.
Era și-un banc frumos pe tema asta:
– Nevastă-mea mă bate la cap să repar ușa de la casă.
– Și?
– Și i-am zis: “Băi femeie, am zis c-o repar, o repar. Nu trebuie să mă bați la cap pe tema asta an de an!“
M-am pus și eu să joc niște joculețe d-astea online. Ce vorbești nene, îți trebuie minte pentru așa ceva. După ce plantezi, trebuie să dai cu stropitoarea, să sapi, să le culegi, să le pui în hambar (care trebuie construit)… ehei nenică, e de muncă, nu-i chiar așa simplu. Și uite așa, văzând jocurile că nu-s chiar așa de simple, parcă înțeleg că tinerii din ziua de azi sunt o idee mai iuți la gândire decât eram noi la vârsta lor!
