Așea…
Am lipsit c-am avut o jenă în a mai scrie. Știi cum e aia cu “o nenorocire nu vine niciodată singură“. Vine cu pula sculată și te fute-n cur de nu mai știi de tine. Ne-am certat cu Tractor, ne-am împăcat, ne-am îmbătat și l-am bătut. La table, că nu știe nici dracu șah.
Mai pe scurt, am băgat fiecare câte vreo 5-8 mii de euro într-o afacere și nu ne-a ieșit. Ziceam că ne facem fermieri, creștem struți, vindem carne, pene, piele și ouă de pe pulă și după ăia îl împrumutăm noi cu bani pe Țiriac. Sanchi. Nu ne-a ieșit decât 1000 de nervi, zile și nopți pierdute și vreo 500 de euro pagubă de fiecare. Bine că ne-am luat aproape toți banii înapoi.
Cam așa am frecat noi menta o lună și ceva. Am găsit și loc mișto, pe litoral, mai cu berea, mai cu struțu, cu pizdica și Grăsuțu. Și-ntre timp, cutreierând des PrinCartier, mi-a mai bășit mintea o idee. O să apară CURând în mediul online și nu numai.
Așadar, să bem câte-o bere și să ne veselim că suntem vii și cu forță de futut muncă.